Nici nu am intrat bine in anul 2010 ca studentii U.N.E.F.S -EFS, se pregateau sa plece la munte. Si iata ca pe data de 2 ianuarie la ora 21:30 cu aproximativ o ora inaintea plecarii spre Petrosani, pe peronul garii de nord incep sa apara studenti ai universitatii(si cativa parinti) "dotati" cu cate 2-3 genti imense,cu clapari in mana sau in rucsac, cu shiurile trase de o sfoara ca pe sanie,fericiti de "mica vacanta" la schi ce aveau sa o petreaca.Desi era un ger naprasnic, tinerii studenti au rezistat cu vitejie pe peronul garii in asteptarea trenului, incalzindu-se cu cate o cafea sau un ceai fierbinte.Cativa studenti mai indrazneti si mai zvapaiati nu au putut rezista tentatiei de a bea un vin si a juca un mic fotbal pe peronul garii.....dar, iata ca soseste trenul ce avea sa plece spre petrosani. Plini de entuziasm,isi iau ramas bun de la parinti si urca in tren incercand fiecare sa-si gaseasca locul...operatiune ce a durat aproximativ o ora.Si....au plecat. Pe drumul greu si lung ce aveau sa mearga,stundentii unefs au intreprins diverse activitati,care mai de care distractive,unele mai putin distractive si mai mult distructive,altii s-au bagat la somn sau au vizionat un film pe laptop-urile aduse cu ei de acasa.Dupa aproape 6 ore de mers cu trenul prin frumoasa romanie, iata ca ajung in Petrosani in jurul orei 5:45 dimineata. Zgribuliti de frig si obositi de drumul lung ce l-au parcurs, studentii unefs coboara din tren si se indreapta spre masinile din spatele garii ce aveau sa-i duca pana la tele-scaun. Mare ne-a fost mirarea sa constatam ca masinile ce asteptau in gara pentru a prelua multimea de studenti nu erau puse la dispozitie de catre unefs,ci erau particulari "infometati" de ceva banuti.Ne avand alta posibilitate de a ajunge la tele-scaun, studentii unefs s-au inghesuit intr-un autobuz marca necunoscuta,de pe vremea lui Ceasca' , si un microbuz, ce-i drept, Mercedes dar cu doar 8 locuri pentru a scapa de frigul de afara si de a ajunge mai repede la cabana la care trebuiau sa isi petreaca urmatoarele trei saptamani. Ajunsi cu toti in siguranta la tele-scaun, au constat ca acesta nu functioneaza, programul de functionare al acestuia incepand cu ora 9:00...si iata cum au mai indurat studentii frigul si au injurat printre dinti venirea lor in Parang.Dupa mai bine de doua ore, in care studentii au incins o mica bataie cu zapada, pentru a mai uita de frigul de afara, se pune in functiune si tele-scaunul ce avea sa-i duca la altitudinea de 1750 de m, la care se afla cabana UNEFS. Fericiti ca vor ajunge in tabara si ca vor beneficia de binemeritatul somn,studentii au mai trecut printr-o incercare grea...desi temperatura de afara era destul de scazuta, pe masura ce altitudinea crestea, temperatura scadea, temperatura ce era afectata si de viscolul ce se abatea asupra studentilor din tele-scaun,iar cum totul nu era de ajuns, au trebuit sa stea "lipiti" de scaune si sa indure conditiile grele aproximativ 15 minute( timp necesar parcurgerii traseului complect).Dar iata ca ajung si in tabara unefs, tabara in care lipsea cu desavarsire caldura,spun ei :"...nu am avut de ce sa o pornim pana acum, dar se va incalzi!". Ce-i drept, au avut dreptate, dar dupa vreo 2-3 zile s-a simtit caldura.Revenind la sosirea lor in tabara,studentii au trebuit sa-si ia camerel in primire, camere care aveau sa le dea fiori multora dintre ei.Proaspat zugravite, cu var de culoare roz, dotate cu niste paturi inca de pe vremea lui Al.I.Cuza, cu o masa "goala" ce parca era numai buna de lemne de foc.Unii au refuzat sa stea in asemenea conditii si au plecat imediat in cautarea unui "culcus" mai calduros si mai confortabil pe la pensiunile alaturate.Cei care nu au avut suficienti bani pentru a se muta, sau care au dormit si prin locuri mai rele, s-au facut confortabili cum au stiut mai bine si au despachetat bagajele ce le-au adus cu ei de acasa dupa care a urmat un mic program de odihna, intrucat la ora 17:00 trebuiau sa fie prezenti la sala de curs pentru a primi fiecare grupa instructorul desemnat si pentru a fi prezentat programul din acea zi. Prima masa primita in tabara a fost, dupa parerea mea, "cea mai delicioasa mancare gustata intr-o tabara sportiva sau studenteasca", dar...cum eram flamanzi cu totii, am incercat sa mancam cat mai mult,cei care mai aveau mancare adusa de acasa, si-au mai pototlit foamea cu cate un sandwich doua.Dupa o masa asa copioasa au urmat 2 ore de "program liber" pana la ora 22:00,ora la care cabana avea sa-si inchida "portile", urmand ca la ora 23:00 sa se dea stingerea.Fiind foarte obositi cu totii, nici nu se facu' ceasul ora 22:00 ca multi erau in taramul viselor,visand la partia de schi si cazaturile ce urma sa le exerseze.
Luni 4 ian 2010
Atunci cand somnul era mai dulce,cam pe la ora 7:00, se auzi un sunet ca de "vaca nebuna" ce avea sa ne dea trezirea pentru a iesi la programul de inviorare.Fiecare grupa avand sa mearga cu instructorul ei afara pentru a face cateva miscari invioratoare.Din 9 grupe prezente, grupa a 4-a a fost un pic mai "norocoasa" avand ca instructor de schi, un maior al armatei romane, ce avea sa faca din inviorarea de dimineata, o inviorare "ca in armata".Cand toata lumea era imbracata cat mai gros, cu fular,fes , manusi si geaca groasa de schi, "Leii" grupei 4 , porecliti asa de catre instructorul Dan Pisica, executau inviorarea in tricou cu maneca scurta.
Programul de inviorare nu dura mult datorita temperaturilor scazute si a ninsorii de afara.Imediat dupa ce inviorarea se termina,la un interval de 15-20 de minute, urma micul dejun....mmmm....o bunatate, exceptand faptul ca timp de 3 saptamani micul dejun a fost acelasi,cu mici variatii.Lihniti de foame,in cateva minute,cana de ceai si cele 3 felii de salam, 2 de branza sau cascaval si putinul unt cu gem ce-i reveneau fiecarui student in parte erau ca si evaporate,ba chiar unii cereau suplimentar ibricul cu ceai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu